Facem progrese în fiecare zi

În aceste 5 zile de când nu mai suntem în spital am reușit cu tati să ne descurcăm amândoi.

Mă ridică tati în sezut și merg în bucătărie să mâncăm împreună. Trebuie în continuare să stau cât de mult pe spate și îmi petrec timpul cu tableta primită de la tati și de la mami (pentru că am fost un curajos la operație și aveam nevoie de ceva la care să urmăresc meciurile de tenis în pat), cu telefonul și cu televizorul.

În fiecare zi am câteva persoane pe care le sun să vorbim și sa aflăm ce am mai făcut fiecare dintre noi.

E greu departe de mama, bunici și frățiorii mei dar știu că trebuie să mai am un pic de răbdare.

Am avut o surpriză plăcută din partea dirigintei și a profesorilor care mi-au trimis mesaje de îmbărbătare. Îmi lipsește socializarea, colegii și terapeuții care sunt toți parte din viața mea dar știu că am nevoie de această recuperare de după operație pentru a învața, din nou, să-mi găsesc echilibrul și să mă obișnuiesc cu noile schimbări.

De mâine începem recuperarea la clinica Recover, îmi schimbă dl doctor din nou pansamentele și trebuie să fac o analiză de sânge să vedem cum stăm.